Mi-aduc aminte cu bucurie de desenele animate din copilărie, dar nu vă povestesc acum despre Sandy Bell sau Captain Planet, ci mai exact despre desenul animat care și-a pus amprenta în viața mea, mult mai mult decât toate desenele anilor ’80, la un loc.
Ce au desenele animate in comun cu designul interior? Hai sa vedem!
Este vorba despre un mic dragon verde și simpatic, care a intrat într-o seară pe geam, în camera a doi preșcolari și și-a făcut culcușul sub pat. Nu voia nimic să mănânce din ce îi aduceau pe furiș cei doi din bucătărie și nici nu știa să vorbească. I-au spus Drago și s-au bucurat de prezența lui.
Copiii erau foarte dezordonați. Permanent erau lucruri aruncate pe jos: creioane, carioci, jucării sau haine. Chiar dacă părinții insistau într-una, ca cei doi să păstreze curățenia, nu au reușit. Uneori, mai aduna mama lor după ce adormeau, dar de cele mai multe ori, se instala haosul.
Când seara a venit, l-au mângâiat pe noul partener de joacă și au adormit. În timpul nopții, acesta a ieșit de sub pat și a început să miroasă, să se joace cu lucrurile aruncate pe jos și să le mănânce, una câte una. Când copiii s-au trezit de dimineață, nu mai era nicio jucărie pe jos. Au fugit la părinți să-i întrebe dacă ei au fost cei care au adunat lucrurile, dar au dat amândoi din umeri. Puiul de dragon, era în continuare sub pat și dormea.
Doar în a 3-a noapte, copiii s-au trezit și l-au prins asupra faptului pe Drago. Atunci, el le-a mărturisit acestora, că intră doar în camerele copiilor dezordonați, iar noaptea iese și mănâncă tot ce găsește pe jos. După ce copiii au înțeles cum stă treaba, în fiecare seară, înainte de culcare și-au pus lucrurile la locul lor și au devenit ordonați. Peste vreo săptămână, dragonul a dispărut. Nimeni nu a mai știut nimic de el.
Multi ani de atunci, l-am visat pe Drago și de fiecare dată când lăsam ceva în grabă în camera mea, aveam barem grijă să fie pe pat ori pe scaun, ca nu care cumva să vină „animăluțul” și să ia masa.
Ce vreau eu să spun este că ordinea și disciplina vin de cele mai multe ori din copilărie, dar dacă ne dăm seama că nu suntem deloc așa, cu eforturi susținute vom rezolva asta. Important e să ne dăm seama de avantajele ei și să fim motivați. Și mie mi-a mâncat o grămadă de carioci Drago, până am reușit să le pun la locul lor! 😉
Lucrurile s-au schimbat de-a lungul timpului. Dacă în anii ’80, aveam acces la o cantitate limitată de lucruri, de-a lungul anilor, puterea de cumpărare a crescut, iar fiecare dintre noi a început să cumpere lucruri diverse, uneori fără a avea nevoie de acel obiect, doar pentru ca „era drăguț” sau „la reducere” sau pentru „zile negre”. Pe termen lung, acest comportament duce la achiziționarea un volum impresionant de obiecte care pot conduce la haos. Este exact ca și creșterea procentului de persoane obeze, pe plan mondial. Accesul facil la mâncare ieftină și fără nutrienți, a condus la o populație care mănâncă mai mult decât are nevoie, devenind supraponderală. În mod firesc, ne-am apuca de o dietă.
La fel, putem face și cu casa noastră. Dar, înainte de a face ordine în lucrurile noastre este nevoie de a vedea ce lucruri păstrăm, de ce avem nevoie și cum să punem accent pe calitate, nu pe cantitate. În engleză, există un termen foarte potrivit și anume de „DECLUTTER”, corespondent în limba română este termenul de „DEBARASARE”, alegem doar elementele de care avem cu adevărat nevoie. Dar despre acest subiect, vă voi povesti mai multe, în articolul viitor…
Pe tine, cine te-a inspirat să fii ordonat(ă), în copilărie?
Un articol scris de Patricia Potecea, designer de interior si mama 😉
